Boss, pune-ți o cafea și stai jos, că am o știre care te face să te scarpini în cap: Pedro Alonso, Joel Sánchez și Julio Peña Fernández - ăștia din „Berlin și Doamna cu Hermină” (Netflix, sezonul 2, lansat pe 15 mai 2026) - au aterizat la București și au dat un interviu la „Weekend Adevărul”. Și ce-au zis? Că încrederea e mai greu de câștigat decât dragostea. Mă, eu stau și mă gândesc: la cât am tras eu să-l conving pe Relu să-mi dea BMW-ul cu plata în rate, parcă aș fi semnat. Dar Mioara, nevastă-mea, mă întreabă dacă am încredere în ea când zice că a dat 200 de lei pe pantofi. Păi, dom'le, asta-i știință, nu glumă.

Serialul, zic ei, e un jaf cu tabloul „Doamna cu Hermină” de Leonardo da Vinci. Toată povestea e pe hârtie - planuri, schițe, nimic digital. Pedro Alonso, care joacă rolul lui Berlin, l-a descris pe personaj drept „bolnav, toxic, destructurat, periculos, amoral, dezgustător”. Frate, așa ceva! Și eu care credeam că personajul meu preferat din toată seria e ăla care fură banii. Alonso a zis că a sunat scenariștii să scrie „ceva atroce” ca să nu mai fie publicul îndrăgostit de un personaj toxic. Mă, parcă și eu am un prieten, Mitică, care e toxic rău, dar îl iubim că ne plătește o bere când câștigă la pariuri.

Joel Sánchez a răspuns primul la întrebarea aia grea: ce e mai greu de câștigat, dragostea sau încrederea? Zice: „Eu cred că încrederea. Până la urmă, încrederea depinde de cealaltă persoană. Iubirea, până la urmă, poate fi reciprocă sau nu”. Pedro Alonso a adăugat: „Încrederea este începutul a tot, stima de sine, respectul față de sine însuși, respectul față de celălalt, codul”. Julio Peña Fernández a completat: „Pot să iubesc foarte mult pe cineva și totuși să nu îi fi acordat încă toată încrederea mea”. Știi ce zic, boss? Așa e și cu Mioara - o iubesc, dar când zice că a cumpărat brânză la ofertă și aduce acolo o bucată cât unghia, mă uit chiorâș.

Au vorbit și despre masculinitatea toxică, că e la modă. Joel Sánchez a spus: „Pentru mine, un bărbat puternic are capacitatea și curajul de a se deschide în fața oamenilor”. Julio Peña Fernández a explicat că personajele Bruce și Roi, deși diferite, au „această capacitate de a se deschide, chiar și unul față de celălalt”. Și a adăugat: „de multe ori când avem o relație toxică sau există această masculinitate toxică, o agreăm pentru că nu știm cum să o facem mai bine”. Mă, eu am rămas mască. Adică, eu cu băieții la terasa lui Fane, când ne certăm pe fotbal, parcă nu prea ne deschidem. Poate ar trebui să le zic: „Măi, Mitică, am încredere în tine, da' nu-mi mai da țeapă la bere”.

Pedro Alonso a comparat serialul cu opera pictorului Francis Bacon: „bucățile de carne vibrând sălbatic”, și apoi cu arlechinii lui Picasso: „oameni al căror rol social este să distreze și să înșele, dar a căror viață interioară este marcată de o tristețe greu de formulat”. Serialul e plasat în Sevilla, oraș care „este un personaj în sine”. Și totul pe Netflix, de pe 15 mai 2026. Mă, eu mă uit la seriale cu Brian, dar el pe TikTok, eu încerc să prind ceva. Da' parcă aș da o fugă să văd și eu cum arată „Doamna cu Hermină” - poate mă inspir să fac și eu un jaf la Mega Image, că tot s-au scumpit ouăle.

Până la urmă, frate, ce am învățat? Că încrederea e mai greu de câștigat decât dragostea. Așa că data viitoare când Mioara îmi zice că mă iubește, eu o întreb: „Da' ai încredere în mine să nu beau toată țuica de la soacra?”. Rămâne de văzut. Hai noroc!