Mă, stai jos să-ți povestesc ce-am aflat azi de la un băiat de-al meu, mai știi, lucrează la Universitatea de Științele Vieții din Timișoara. A venit cu o chestie care m-a lăsat mască. Facultatea de Agricultură de acolo, parteneră în proiectul AirMON, a ținut o conferință pe 19 iunie, la 11 fix, să prezinte ce-au mai făcut cu monitorizarea aerului la granița cu Serbia. Și, frate, ce să vezi? Nu-i bine deloc!

Proiectul AirMON, adică CROSS-BORDER AMBIENT AIR MONITORING NETWORK - că deh, nemții și englezii îi pun nume de zici că e la NASA - e finanțat prin Programul Interreg IPA România-Serbia. Adică bani europeni, 1,5 milioane de euro, 85% de la UE, restul de la noi și sârbi. Consorțiul include USVT, Institutul de Sănătate Publică din Timișoara, Universitatea din Novi Sad și Agenția pentru Protecția Mediului din Serbia. Toți ăștia s-au strâns să vadă cum stăm cu poluarea.

Și, vere, rezultatele intermediare sunt de speriat. Particulele în suspensie - PM10 și PM2.5 - și dioxidul de azot (NO2) trec uneori peste limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății. Zonele urbane și industriale sunt cele mai afectate. Măi, eu când ies cu BMW-ul în trafic simt că tușesc, dar acum am dovada: aerul e plin de rahat. Îți dai seama ce inspiră copiii mei, Brian și Ioana, când merg la școală? Mioara zice că facem măști de acasă, dar ce să mai faci, frate?

La conferință au participat reprezentanți din România și Serbia, experți în calitatea aerului, autorități locale și regionale. S-au prezentat datele colectate de la stațiile de monitorizare instalate în puncte strategice de-a lungul graniței. Și planurile de extindere a rețelei. Bine, bine, dar ce facem cu poluarea acum? Proiectul va continua și va face recomandări pentru reducere. Păi, recomandări facem toți, dar când apucăm să respirăm curat?

Asta mi-aduce aminte de vremurile când se fuma în baruri și toți ziceau că nu-i nimic. Același tipic: măsurători, studii, recomandări, și noi tot cu plămânii plini de fum. Caragiale ar fi fost mândru de comedia asta. Până una-alta, eu mă duc să-i explic Mioarei că poate nu mai ținem geamul deschis noaptea, că aerul din Berceni e ca la fabrică.