Mă, să mor eu dacă nu e cea mai nebună chestie pe care am auzit-o anul ăsta! Stăteam liniștit la terasă cu Fane, beam o bere și vorbeam despre cum ne-au crescut facturile la curent, când dau pe net și văd ce-a mai făcut China. Nu mă crezi? Au scos o insulă plutitoare, da, o insulă artificială care plutește pe apă și e alimentată cu energie nucleară! Fără glumă, frate, zici că e scoasă dintr-un film SF. Jiangnan Shipyard, o firmă de-a lor, a prezentat proiectul la un târg din străinătate, la Posidonia. E o platformă cu terminale de containere, producție de energie, transbordare - totul zero emisii, zic ei. Și folosesc reactoare cu sare topită, nu apă, deci nu se încinge. Pe cuvântul meu, așa ceva n-am mai văzut. Zice constructorul că „va deveni un nou ecosistem pentru logistica containerelor maritime cu emisii zero”. Hai să fim serioși, ei fac treabă, noi încă ne certăm pe autostrada A7.

Dar stai, că nu e tot! În timp ce ei construiesc insule nucleare, modelul lor economic ne face praf pe toți. Am citit o analiză în The Atlantic - zice că efectele sunt „catastrofale”. Xi Jinping conduce China ca pe o fabrică: subvenții, scutiri de taxe, salarii mici, moneda ținută intenționat slabă. Așa fac exporturile artificial de ieftine. Anul trecut, surplusul lor comercial a ajuns la 1,2 trilioane de dolari - record! Tu știi cât e 1,2 trilioane? Eu abia îmi plătesc rata la BMW și ăștia fac atâția bani. Firmele din afară nu mai fac față. Germania pierde 10.000 de locuri de muncă pe lună în producție. Indonezia, care face haine, riscă sute de mii de joburi. Economistul David Autor de la MIT zice că Beijingul face „dezindustrializare forțată” a economiilor bogate și că „o să fie destul de catastrofal”. Eu unul nu cumpăr povestea că ne împrietenim cu ei.

Acu', Trump, deși a zis că e „prieten” cu Xi și a făcut un „consiliu al comerțului”, tot amenințat se simte. Și pe bună dreptate. În Uniunea Europeană, au început să pună reguli să nu mai depindem de China, încurajând producția de energie verde la noi. Jens Eskelund, șeful Camerei de Comerț a UE în China, a zis că „comerțul cu China distruge valoarea produselor” și s-a întrebat retoric: „De ce mai facem comerț?” Eh, de parcă noi avem de ales...

Și uite că mai e ceva: inteligența artificială începe să consume energie cât o fabrică. La un summit la Helsinki, Eurelectric Power Summit, s-a zis că centrele de date ar putea mânca 28% din creșterea cererii de electricitate în Europa până în 2030. Și uite ce ironie: la noi curentul e de trei ori mai scump ca în China și dublu față de SUA. Cum naiba să atragem investiții așa? Participanții au spus că „țintirea prețului trebuie să fie mai importantă decât carbonul”. Păi și eu ce zic de când mă știu?

Ca să nu mai zic de Bhutan, un regat mic la poalele Himalayei. Ei au o problemă inversă decât a noastră: le scade populația. Așa că guvernul de la Thimphu a decis să dea 10.000 de ngultrumi pe lună (vreo 105 dolari) pentru fiecare al treilea copil, până la trei ani. Măsura e din 4 iunie 2026. În 2015 făceau 11.000 de copii pe an, acum fac doar 8.153. Tinerii fug în Australia, săracii. Secretara cabinetului regal, Kesang Deki, a zis că banii se dau pentru orice copil după al doilea. Eh, la noi Mioara m-ar omorî dacă aș mai face un copil doar pentru 100 de dolari.

Și Nepal, vecinul lor, are un fus orar unic, cu 15 minute înaintea Indiei, și un calendar propriu, Bikram Sambat, care arată anul 2083. Drapelul lor e singurul ne-dreptunghiular din lume. Calendarul e ajustat de astrologi. Aoleu, parcă e de-ale noastre cu „părerile” soacrei Veta.

Până una, alta, eu mă duc să-l sun pe Fane și să bem o bere în cinstea chinezilor care fac insule nucleare, în timp ce eu abia îmi permit o șaormă. Dar stai liniștit, că românul e deștept și se descurcă - doar că uneori ne cam ia valul.