Vere, stai jos și pune-ți o țuică, că am o știre care te face să realizezi că și-n România se poate face un muzeu din povești adevărate! Azi, frate, văduva lui Costel Corduneanu, Grațiela, a donat o parte din obiectele fostului lider al clanului din Iași la Muzeul Sportului. Da, ai auzit bine: fostul „Stăpân al Moldovei” a ajuns exponat! Și uite-așa, un om care a fost și campion, și temut, rămâne în istorie, măcar muzeistic.

Ascultă aici, frate. Grațiela Corduneanu a postat pe Facebook că a fost invitată de muzeograful Alexandru Cătălin să ducă acolo câteva lucruri de-ale lui Costel. Ce a donat? Obiecte din perioada lui de glorie sportivă, pentru că, nu uita, Costel n-a fost numai șeful clanului - a fost vicecampion european la lupte libere și a participat la Jocurile Olimpice de la Barcelona ’92 și Atlanta ’96. A luat locurile 9 și 14, nu e puțin pentru un băiat din Iași care făcea și sport, și afaceri. Pe bune, când mă gândesc că el a fost legitimat la CSA Steaua București și Dinamo Brașov, parcă-mi vine să-i dau un trofeu simbolic. Omul a murit în aprilie 2024, la 53 de ani, după o operație pe cord la Târgu Mureș - o treabă care l-a luat prematur, frate. Mie unul mi se pare că viața lui e mai mult decât un film de la Hollywood: de la olimpiadă la conducerea unui clan și apoi la muzeu.

Dar să nu uităm de restul familiei, că-i și mai interesant. Adrian Corduneanu, fratele lui Costel, e în belele: vila lui de lux a fost pusă sub sechestru - ăsta e un semn că banii nu aduc fericirea, cum zice Mioara când se uită la chitanțe. Și, mai exact, Adrian și-a petrecut sărbătorile după gratii, iar soția lui a fost reținută 24 de ore. Oamenii legii îl caută pe liderul clanului - parcă e o întreagă telenovelă. Pe bune, când văd ce se întâmplă în Iași, îmi amintesc de zicala: „fugi, că te prinde muzeul!”. Adică, până la urmă, poveștile astea ajung să fie expuse public, nu mai rămân în familie.

Mă, ce să zic, e clar că viața lui Costel Corduneanu e o lecție: poți fi campion, poți fi temut, dar până la urmă tot la muzeu ajungi. Caragiale ar fi mândru de ironia sorții - un „stăpân al Moldovei” transformat în exponat pentru curioși. Și eu, cu BMW-ul meu din 2008 și ratele la Relu, mă uit la poza lui Grațiela donând obiectele și mă gândesc: unde greșesc? Păi, nu greșesc, frate, doar că nu am fost olimpic și n-am condus un clan. Dar măcar am o terasă la Fane unde putem comenta știrile astea. Cine vine, dă un semn!