Băi, nebunie totală! Mă uitam liniștit la emisiunea lui Cristache, cu cafeaua în față, când apare Ion Cristoiu și o zice una care m-a lăsat mască. Se pare că domnul Nicușor Dan, președintele nostru interimar, joacă ping-pong între Bruxelles și Washington, de zici că e minge de tenis. Fără glumă, frate!

Ascultă aici ce s-a întâmplat. Luni, 1 iunie, Consiliul de Securitate al ONU se reunește la cererea României, după ce o dronă rusească a explodat la Galați. Ministrul de Externe, Oana Țoiu, merge acolo să vorbească. Până aici, totul pare ok. Dar, potrivit lui Cristoiu, dimineața, Nicușor Dan făcea jocul Bruxelles-ului, cerea reacție fermă și chiar activarea articolului 4 din Tratatul NATO. Parcă era șeriful planetei! Apoi, după-amiaza, vine un telefon de la Washington, și ghici ce? „Băi, ești nebun, vrei să bagi NATO în război?” Și imediat, președintele nostru se răzgândește și spune că a fost doar un accident. Cu sânge rece, frate!

Ion Cristoiu a spus-o clar: „El dimineață a făcut jocul Bruxelles-ului, și după-amiază l-a sunat americanii.” Și eu ce să zic, omul are dreptate. Ce naiba, dacă nici măcar americanii nu știu ce să creadă? Secretarul de stat Marco Rubio a evitat să răspundă într-o conferință de presă când a fost întrebat dacă NATO ne apără. Știi de ce? Pentru că seara, președintele nostru a venit și a zis „a fost accident”. Păi cum să aperi România de un accident, mă? E clar că Trump, Rubio și Vance știu ceva ce nu ne spun.

Cristache a completat că tot circu' ăsta e făcut să mascheze „propria lor imbecilitate, propria lor lipsă de reacție”. Și eu zic că așa e. În loc să ne apere, ei fac jocuri de culise. Cristoiu a cerut direct schimbarea lui Nicușor Dan, numindu-l „un risc național”. Și pe bune, dacă președintele se uită după cum bate vântul de la Bruxelles, apoi de la Washington, mai bine stăm acasă.

Incidentul de la Galați e un test strategic, zic analiștii. Dar pentru mine, e un test al nervilor. Când aud că un președinte se schimbă ca șosetele în funcție de cine-l sună, îmi vine să-mi iau BMW-ul și să plec la munte până se liniștește treaba. Până atunci, să vedem ce iese din reuniunea ONU. Cine plătește? Tot noi, fraților!