Vere, ține-te bine, că am o poveste care te face să-ți dai seama cât de mult ne plângem degeaba. De Ziua Învățătorului, toată lumea pune poze cu flori și pupici pe Facebook, dar eu am dat peste o femeie care face școală într-un sat fără curent electric și fără apă potabilă. Da, ai auzit bine! În 2026, în România, există sate ca-n evul mediu, iar acolo o învățătoare, Maria Lăcătușu, luptă de 16 ani să scoată copiii din sărăcie. Și nu e la televizor să se laude, ci e în Hetea, județul Covasna, acolo unde se vorbește și maghiară, dar săraca face școală în română pentru niște copii care n-au văzut curent electric decât la lumânare. Fără glumă! Și uite că Fundația Dan Voiculescu a băgat-o în Liga Profesorilor Excepționali, că merită, frate, nu ca unii care fac poze pe TikTok și se dau mari șmecheri.

Ascultă aici ce mi-a zis un băiat de-al meu care știe pe cineva de acolo. Maria Lăcătușu, o femeie care și-a pus sufletul în palmă, spune că pentru ea motto-ul e simplu: „Eu vreau ca ceea ce fac pentru copii să fac aici. Aici copilul acela să profite 100% de lucrul pe care eu îl aduc.” Și nu e vorbă goală! Din ianuarie, cu ajutorul colegelor și al unor oameni din țară și din străinătate, a reușit să asigure o masă caldă pe săptămână pentru 200 de elevi. 200, frate! Pentru unii dintre ei, aia e singura masă pe zi. Și tu stai și te plângi că ai uitat pâinea acasă. Rușine, mă, rușine!

Directorul școlii, Szilard Dullo, a zis că doamna Lăcătușu „a venit să lupte în linia întâi. A început ca pe front și a coordonat inclusiv partea cu alimentele, împreună cu o fundație din America.” Adică, în timp ce unii se ceartă pe funcții la București, ăștia fac treabă cu fundații din America să hrănească copii în Covasna. Și directorul adjunct, Roman Ilie, a lăudat-o: „Energia doamnei Cristina și devotamentul ei sunt ceva de invidiat. Strânge fonduri fără să fie forțată de nimeni.” Vezi, aia e diferența: unii așteaptă să le dea statul, alții se apucă și fac.

Și să vezi ce mișto e: un părinte din sat a povestit că el, la 56 de ani, e singurul din 12 frați care știe să scrie și să citească. „Mulțumesc lui Dumnezeu, cât de cât mă descurc cu școala și pe copii de aceea îi trimit, ca să învețe.” Alt părinte a zis: „Copiii vin de drag aici, le place. Vin din plăcere. Sunt în stare să fugă de acasă ca să vină la școală.” Adică, băi, copiii fug de acasă să vină la școală! În timp ce ai noștri se prefac că plouă și chiulesc la automat, acolo e ceva sfânt.

Și, ca să vezi că nu e doar o singură poveste, prof. univ. dr. Dan Cașcaval, senator și rector al TUIASI, a transmis un mesaj de Ziua Învățătorului despre învățătoarea lui, doamna Vrîncea, pe care a căutat-o ani de zile. A zis așa: „O femeie voinică, cu statura unei ardelence deprinse cu munca dintr-o gospodărie grea... un înger care ne-a luat sufletul de copil în palme și ni l-a modelat cu o dragoste nesfârșită.” Și a încheiat: „Să nu uităm să îi iubim pe învățătorii noștri.” Bravo, dom' rector! Așa da, nu ca unii care fac campanii și uită după.

Deci, dacă vrei să vezi ce înseamnă să faci bine pe bune, uită-te la Maria Lăcătușu. Campania „Liga Profesorilor Excepționali” e deschisă până pe 7 iunie. Hai, că poate și tu nominalizezi un dascăl care merită. Eu mă duc să-l sun pe Fane să bem o bere și să ne gândim cum putem și noi să ajutăm, măcar cu o vorbă bună. La mulți ani, învățători!