Mă, nea, ce-a mai ieșit! Stăteam liniștit la terasă cu Fane și beam o bere, când dădea la știri că Elveția, aia cu brânza și cu munții, a făcut 1-1 cu Qatarul la Mondial. Fără glumă, frate, Qatarul, care acum 4 ani pierdea toate meciurile ca-n palmă, acum a scos un punct istoric. Tu nu știi ce am pățit eu când am văzut scorul: 1-1 pe San Francisco Bay Area Stadium. Qatarul, care la ediția din 2022 a luat țeapă în toate cele 3 meciuri, acum și-a trecut în cont primul punct la Mondial. Bravo lor, boss, dar eu unul nu m-aș fi așteptat să vadă Elveția cum se chinuie cu o echipă pe care toată lumea o dădea deoparte.

Granit Xhaka, căpitanul lor, ăla cu părul roșcat și cu vorbă multă, a zis înainte de meci că sunt „mai motivați ca niciodată” și „pregătiți fizic și mental”. Zău așa, frate? La 33 de ani, la al patrulea Mondial, eu zic că ar fi trebuit să le arate el cum se face. Dar uite că nu i-a ajutat experiența, că doar un egal au scos. Și uite așa, Elveția, care participă la al șaselea Mondial consecutiv - performanță egalată doar de Franța, Spania, Anglia, Portugalia și Germania - tot în optimi visează, că ultima dată când au ajuns în sferturi era pe vremea lui Ceaușescu, în 1954. Măi să fie!

În grupă, Canada și Bosnia au făcut și ele 1-1 la Toronto, cu Cyle Larin egalând în minutul 78 după golul lui Jovo Lukic din minutul 21. Așa că grupă e mai încâlcită ca șifonul Mioarei când vine de la serviciu. Dacă Elveția câștiga cu Qatarul, era prima în grupă, dar uite că acum trebuie să se chinuie mai departe. Și uite așa, frate, cei mai mulți jucători din lot - 17 dintre ei - au fost și la Mondialul din 2022, când au luat-o la palmă cu 1-6 de la Portugalia în optimi. Selecționerul Murat Yakin zice că acea înfrângere i-a maturizat. Da, poate, dar eu, dacă eram în locul lui, nu mă lăudam cu asta.

Xhaka și fundașul Ricardo Rodriguez sunt aproape să stabilească un nou record: 13 apariții la turneele finale ale Cupei Mondiale pentru Elveția. Xhaka e cel mai selecționat jucător din istoria naționalei, aproape de borna de 150 de meciuri. Bravo lor, dar recordurile nu aduc puncte, frate. Eu unul, când mă uit la echipa asta, parcă văd un BMW E90 care arată bine, dar se strică la cel mai mic hop. Așa e și Elveția: statistici frumoase, dar când vine vorba de fotbal adevărat, se împiedică.

Qatarul, campioana Asiei de două ori consecutiv, a demonstrat că nu e de joacă. Au venit să facă față și au și reușit. Eu zic că e un semn pentru toate echipele mari: nu mai subestimați pe nimeni, că lumea fotbalului s-a schimbat. Hai, că mă duc să-i mai torn o bere lui Fane și să-l văd pe Gică Dinamovistul cum se ceartă cu arbitrul la televizor, că parcă aude el ceva mai mult decât mine.