Vere, ce să vezi: un șofer de autobuz în Franța, după 17 ani de muncă, a fost concediat pentru că lăsa copiii în fața caselor. Da, ai auzit bine! În loc să-i lase la stație și să meargă 650 de metri pe întuneric, pe un drum fără trotuar, el făcea opriri neautorizate ca să-i ducă exact la ușă. Și acum, instanța i-a dat dreptate angajatorului. Nebunie, nu? Mie unul mi se pare că lumea e pe dos. Lasă-mă să-ți povestesc cum s-a întâmplat.

Băi, omul se numește Damien Tabard, șofer în Les Billanges, un sat din Franța, nu știu exact pe unde. Făcea asta de ani de zile: ducea copiii până la casă, inclusiv pe o fetiță de 12 ani, Chandani. Mama ei, Christelle Nozière, a spus că altfel fetița ar fi mers pe întuneric, pe un drum periculos. Și șoferul a zis că a aplicat „o interpretare umană a regulilor”. Frate, ce să zic? Ăsta da om! Eu, când am dus-o pe Ioana la școală cu BMW-ul, mă uitam la ea să nu calce în vreo baltă, da' aici e vorba de viață și moarte.

Și atunci, vine un operator nou, Europ Voyages, și zice: „Gata, frate, nu mai facem opriri neautorizate, respectăm traseul stabilit de Regiunea Nouvelle-Aquitaine.” Și l-au reclamat pe șofer că a făcut „numeroase opriri neautorizate” și l-au acuzat de insubordonare. Cică ar fi insultat managerul când i s-a cerut să nu mai ducă copiii acasă. Acuma, nu știu ce i-a zis, da' dacă era să fiu eu în locul lui, poate îi ziceam și mai cu seamă. Așa se face? Nu, frate, așa nu se face.

Douăzeci de părinți au protestat în fața tribunalului în ianuarie 2025, dar instanța a decis că opririle neautorizate constituie insubordonare și a menținut concedierea pentru abatere gravă. Șoferul a zis că nu mai contestă decizia. Și acum, cică s-au reorganizat opririle pentru siguranța elevilor. Păi, bine, frate, până acum nu era siguranță? Ce, dacă lăsai copiii la 650 de metri de casă, era siguranță? Mă, mie una nu-mi place povestea asta.

Hai, că mă duc să-i zic Mioarei să nu mai facă pe șefa cu regulile, că poate ajungem ca-n Franța, da' măcar acolo au autobuz. Aici, în Berceni, dacă prind autobuzul, e șansă, dacă nu, mă duc cu BMW-ul și-l parchez ca lumea. Păi, ce să mai zic? Omenia e mai scumpă ca regulile, da' se pare că nu toți gândesc la fel.