Boss, am aflat acum și m-a luat cu nădușeală. Riyad Mahrez, marele căpitan al Algeriei, și-a pus ghetele-n cui după ce Elveția i-a făcut praf: 2-0, sec, în șaisprezecimile Mondialului din America. Meciul s-a jucat la Vancouver, iar Mahrez, boss-ul lor, a jucat din primul minut, da' l-a băgat la pensie în minutul 71, când deja scorul era 2-0 pentru elvețieni. Să mor eu, parcă era meci de căldură, nu de Mondial.
Știi ce zice el? Că „obiectivul era să mergem mai departe” și că „am primit două goluri din cauza unor erori”. Normal, fraților, la nivelul ăsta, dacă greșești, plătești scump. Da' el zice și că „nu meritam”, că am luat prea multe goluri. Păi, cum să nu meriți când iei două? Mă, elvețienii nu sunt chiar de joacă, da' parcă ne așteptam la mai mult de la Mahrez. Acu' și-a luat adio: „Aceasta este ultima mea apariție cu echipa națională, acesta este ultimul meu meci”, a zis el la beIN SPORTS. Gata, s-a terminat.
Mahrez a debutat la națională în 2014, înainte de Mondialul din Brazilia. De atunci, a strâns 119 selecții! Cât am eu bătaie de cap cu ratele la BMW, da' el are meciuri. Și ce a realizat: Cupa Africii pe Națiuni în 2019, cu un gol istoric în ultima secundă contra Nigeriei - nebunie, frate! Și în 2016 a fost ales cel mai bun jucător african. Acuma, la 35 de ani, joacă la Al Ahli în Arabia Saudită, unde trage de căruță și strânge bani de pensie. Bravo lui, da' parcă mă așteptam să mai joace măcar un pic, nu să plece așa, cu coada între picioare.
Să fim serioși, e trist să vezi unul dintre cei mai tari jucători africani cum iese în șuierat. Da' așa e fotbalul, frate: azi ești erou, mâine ești uitat. Mă gândesc la Gică Dinamovistul, care sigur râde acum și zice că „așa pățesc ăștia care se dau mari”. Da' eu zic să-l lăsăm pe Mahrez în pace, că a făcut istorie. Acuma, ce facem noi cu Elveția? Poate prindem și noi un meci cu ei la terasa lui Fane, să bem o bere și să ne plângem de soartă.
