Boss, pune mâna pe telecomandă și caută Eurosportul, că sâmbătă, 4 iulie, vine meciul lui Sorana Cîrstea la Wimbledon! Fata noastră, la 36 de ani, o întâlnește pe Linda Nosková, o cehoaică de 21 de ani care e pe val, dar Sorana are secretul ei. Meciul e ultimul pe terenul 3, după De Minaur - Svajda și Paolini - Sakkari, deci pe la 16:30, ora României, ne adunăm cu berea și semintele la Fane pe terasă, să ținem pumnii. Nu uita, GSP.ro face liveTEXT, dar la mine e cu sufletul la gură.

Sorana a venit ca o furtună până acum: a terminat-o pe Bejlek 6-1, 7-6, apoi pe Birrell 6-3, 6-4. Fără set pierdut, frate! Nosková e cap de serie 9, a câștigat titlul la Berlin, dar la Bod Homburg a pierdut în primul tur cu Ruse. Totuși, la Wimbledon e periculoasă - anul trecut a ajuns în optimi. Dar ascultă aici: Sorana o conduce cu 3-2 în meciurile directe din 2026! Ultima victorie, la Roma, 6-2, 6-4. Și la Miami i-a dat-o, 6-2, 3-6, 6-4. Nosková a câștigat doar la Indian Wells, în trei seturi. Deci Sorana are cheia, boss!

Înaintea meciului, Sorana a zis-o de-a dreptul: „Am spus ca o glumă că aș vrea să încerc și alte adversare, dar se întâmplă să jucăm de cinci ori în șase luni. Ne cunoaștem bine, nu cred că am mai jucat pe iarbă una împotriva celeilalte. Nosková e solidă, e în top 10, dar am câștigat de trei ori anul ăsta, cred că pot să fac un meci bun.” Fix așa, cu sânge rece. Mioara, nevastă-mea, zice că Sorana e ca ea la Lidl - știe exact unde să lovească.

Acum, să vezi ce e important: Wimbledon e singurul Grand Slam la care Sorana n-a trecut de turul trei. A ajuns aici de cinci ori în 16 încercări, dar de fiecare dată s-a oprit. Acum e șansa ei să spargă gheața. Dacă o bate pe Nosková, în optimi vine câștigătoarea dintre Anisimova și Keys. Nu e ușor, dar eu zic că Sorana poate. Ea e genul care, atunci când se încăpățânează, nu se lasă până nu ia ce vrea. Hai, că și eu am luat BMW-ul după șase luni de negociere cu Relu!

Așa că sâmbătă, nu pleca nicăieri. Pune copiii la somn, dă televizorul mai tare și ține cu Sorana. Că dacă ne calcă Nosková, măcar să știm că am fost acolo, cu sufletul. Hai, România!