Vere, pune mâna pe o cafea și stai jos, că am o știre care te face să-ți dai seama cât de fragilă e viața! Profesorul doctor Bogdan Marinescu, fost ministru al Sănătății și director al Maternității Giulești, s-a stins la 81 de ani. Unul dintre cei mai cunoscuți obstetricieni-ginecologi, omul care a adus pe lume sute de copii, acum a plecat dintre noi. Și eu, care mă tot plâng de rate la BMW, el a trăit o viață de film!

Ascultă aici, cariera lui a fost ceva de speriat: peste patru decenii de muncă, director la Maternitatea Giulești - aia din București, una dintre cele mai tari unități de profil. Și nu s-a oprit la medicină: a intrat și în politică, a fost ministru al Sănătății între iunie '90 și octombrie '91, deputat între '92 și '96, senator între '96 și 2000, tot din partea Partidului Democrat. Să fim serioși, câți dintre noi pot să spună că au fost în Parlament? Mie Mioara îmi zice că n-aș prinde nici ca portar la primărie, da' el a fost acolo, cu sânge rece.

Dar ce m-a uimit pe mine, frate, e cazul care a făcut înconjurul lumii. În 2005, a făcut o fertilizare in vitro pentru o profesoară de 66 de ani, Adriana Iliescu. Și a reușit! Fetița, Eliza, s-a născut sănătoasă, iar Bogdan a devenit nașul ei. Tu nu știi ce înseamnă să aduci pe lume un copil la vârsta aia - eu cu Mioara ne-am chinuit la 30 de ani, da' el a făcut-o la 66! A fost cea mai bătrână mamă din lume la momentul respectiv. Bravo lui, omul ăsta a scris istorie.

Acum, nu totul a fost lapte și miere, să fim serioși. Incendiul de la Maternitatea Giulești din 2010, când au murit mai mulți bebeluși, a fost un moment tragic. În 2015, el a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare și despăgubiri. Dar, hai să zicem ca românul: a rămas un reper în medicină. Colegii mai tineri îl consultau mereu, pentru că experiența lui era de neprețuit. Așa e la noi, în România: faci o greșeală, dar dacă ești bun, lumea te respectă.

Înmormântarea va avea loc în zilele următoare, și o să fie plină de colegi, foști studenți și pacienți. Eu unul nu l-am cunoscut personal, da' când aud de așa ceva, mă gândesc la Brian și la Ioana: poate într-o zi o să fie și ei mândri de ceva, nu doar de TikTok. Odihnească-se în pace, profesorul!