Mă, ce să vezi! Stăteam liniștit cu cafeaua și cu Mioara la masă, când mi-a picat în mână o știre de la ANAF - parcă era scrisă pentru mine. Tu nu știi ce am pățit eu, frate, când am văzut cifrele.

Băi, nebunie! ANAF a verificat, între iunie 2025 și mai 2026, niște tranzacții intra-grup de peste 199 de miliarde de lei. 199 de miliarde, mă!

Cu atâția bani îți iei jumătate din Berceni, dar ei, ce crezi? Au găsit obligații fiscale suplimentare de vreo 655 de milioane de lei. Dintre care, peste 386 de milioane - impozit pe profit.

Acu' stai, că mai e: ajustările de prețuri de transfer au generat separat vreo 179 de milioane de lei impozit pe profit suplimentar. Acolo-i șmecheria, la prețurile de transfer - adică firmele își mută banii între ele, ca să nu plătească aici, la noi. Și na, ANAF-ul nostru s-a pus pe treabă, a verificat contribuabilii cu volume mari de tranzacții, dar și pe ăia care raportau pierderi fiscale de ziceai că sunt falimentari, deși toată lumea știe că au fabrici și mașini de sute de mii de euro.

Am avut și eu un băiat de-al meu care lucra la o firmă din Argeș, lângă Mioveni, la un producător de componente auto. Zicea el că șefii își cumpărau servicii de la firmele din Ungaria pe sume astronomice, iar aici declarau pierderi. Exact ce zice ANAF: „costuri semnificative generate de tranzacții intra-grup fără justificare economică suficientă sau fără documente suport clare”.

Cu sânge rece! Ca să vezi amploarea: baza impozabilă a fost majorată cu peste 3,38 miliarde de lei. Din asta, 2,21 miliarde de lei provin direct din ajustări de prețuri de transfer.

Și nu e tot: pierderile fiscale pe care le declarau au fost tăiate cu vreo 1,79 miliarde de lei, dintre care 886 de milioane tot din ajustări de prețuri de transfer. Parcă e o plăcintă cu varză à la Cluj: tot învârti, tot învârti, și până la urmă tot ea iese la suprafață. Cele mai importante ajustări s-au găsit în sectoare cu tranzacții groase: producția și distribuția de componente auto, industria petrolieră (aia de la Ploiești, că respirăm otravă de la rafinării), producția industrială de echipamente, industria textilă, imobiliare, transporturi.

Și, cum era de așteptat, ajustările sunt concentrate la un număr mic de companii: primele 15 societăți - 64% din total, iar primele 10 - 60%. Practic, dacă ai 10 firme cu pile și relații, faci ce vrei, dar ANAF-ul nostru nu doarme. Și nu e vorba doar de controale: contestațiile au confirmat constatările.

Din vreo 324 de milioane de lei impozit pe profit contestat, aproape 193 de milioane au fost respinse. Adică 60%! 000 de lei au fost admiși.

Aia-i, cum zice Fane la terasă, „marfă de calitate”, nu glumă. ANAF zice că e dovada eficienței selecției pe risc și a solidității constatărilor. Recomandă firmelor să-și documenteze complet și contemporan tranzacțiile și să se asigure că prețurile de transfer reflectă realitatea economică.

Ia uite, mă, parcă e vorba de cârnații de Pleșcoi: dacă nu ai acte, nu ai nimic. Mie unul mi se pare că ANAF-ul nostru, în sfârșit, face ceva. Nu ca pe vremea, nu știu, a lui Ceaușescu, când fiecare făcea ce voia.

Acum, măcar se vede că nu mai dorm. Păcat că nouă, românilor de rând, ne rămân doar poveștile astea, că de bani, nici să-i mirosim. Hai, că mă duc să-i povestesc lui Relu cum stă treaba, poate mai scap și eu de o bere.