Frate, stai jos că te lovește știrea direct în moalele capului. Aseară, la Cluj-Napoca, râul Nadăș, care trece pe lângă autogara Beta, s-a transformat ca prin minune. Zici că nu mai e apă de râu - e lapte de la rețeta de orez cu lapte a cuiva.
Nu știu ce i-au băgat ăia în apă, dar așa ceva n-am mai văzut de când am dat eu cu var la subsolul blocului din Berceni. Ascultă aici ce s-a întâmplat: un cetățean cu ochi de șoim a văzut apa aia și a sunat imediat la Apele Române. Și nu glumesc, oamenii au venit ca la bal, s-au uitat, au luat mostre, au scris rapoarte.
Surpriză: niciun pește mort. Cum adică, frate, peștii din Cluj sunt genii la chimie sau ce? Poate au învățat la facultate să respire în Tiszkös vagy Tejberizs, cum zic ungurii pe la Harghita.
În fine, Apele Române spun că poluarea e locală și că se rezolvă. Dar nu știm ce a intrat în apă, nu știm de unde, nu știm cine. Și tu știi cum e la Cluj: în zona aia, dacă scapi o șosetă, se transformă în șaorma cu de toate.
Dar pe bune, vere, ce-i în capul lor? Băi, oameni buni, apa nu e ca șaorma - nu o poți da la schimb pentru o berică la Fane pe terasă. ” I-am zis eu să stea liniștită, că apa e în Cluj, nu în Berceni.
Dar na, ea așa e, vede o brumă de scumpire și face scandal. Și uite așa, în timp ce peștii din Cluj învață să suporte apa albă, eu plătesc factura la apă și mă gândesc: și dacă trece poluarea în Someș? Nu mai știu dacă să beau apă de la robinet sau să cumpăr de la supermarket.
Hai, că e bine că măcar n-au murit peștii. Poate-s mai deștepți ca noi și s-au mutat în altă parte. Sau poate au făcut și ei un Untold subacvatic și nu vor să fie deranjați.
Ideea e, frate, că avem grijă de apă ca de ochii din cap - până nu mai curge. ” Ei, noi. Cine altcineva?
Acum, că e apă curată sau supă de Cluj, tot noi bem. Hai noroc!
