Ascultă aici, vere, tu ți-ai imaginat vreodată că intri într-un restaurant, comanzi o ciorbă de burtă și, când zici „o apă de la robinet, vă rog”, ăla se uită la tine ca la extraterestru? Ei bine, fix așa e în România anului de grație 2026. De doi ani de zile avem o lege - da, o lege dată pe vremea lui Iohannis, când mai era el pe la Palat - care zice clar: orice restaurant, cantină sau catering TREBUIE să-ți dea apă potabilă gratuit, la cerere. Ce-a fost în capul lui? Poate la vreun dineu prin Franța a văzut cum vine carafa cu apă din partea casei și s-a gândit „ia să fac și eu o faptă bună înainte să mă pensionesc”. Și a făcut-o. Directivă europeană, OUG 7/2023, tot tacâmul. Da’ știi cum e la noi: lege e, dar aplicare nu-i. Ca la pensii, ca la autostrăzi, ca la orice.

Acum, stai jos să-ți zic cifrele care îți taie respirația. În București, frate, un oraș cu mii de localuri, de la shaormerii la restaurante cu preturi de Dubai, erau fix 64 de localuri care ofereau apă de la robinet gratis. Să ții minte: 64. Dintre care unele sunt cafenele hipsteriști care oricum aveau treaba asta dinainte de lege, gen Coftale, care dădeau apa în sticle reutilizabile și vedeau că vine clientul și stă mai mult, consumă mai mult. Da’ în rest? Zero barat. Mai bagi la socoteală un mall, un centru comercial, aeroportul Henri Coandă și câteva baruri. Atât. Și de anul trecut până acum s-au mai adăugat fix câteva. Creștere aproape inexistentă. Ce să zic, Caragiale ar fi mândru de ritmul cu care implementăm noi legile astea vestice.

Și vezi tu, problema nu e că nu vor patronii să dea apa. Problema e că legea n-are dinți. N-are sancțiuni clare, n-are norme de aplicare. Așa că patronul, când îi ceri apa, îți zice „politica firmei, dom'le, n-avem sistem de filtrare” sau „doar apă îmbuteliată, 8 lei sticla”. Și tu ce faci? Te uiți în gol. N-ai cui să te plângi. Teoretic, poți sesiza ANPC-ul, da' tu crezi că vine cineva să verifice dacă ți-a dat sau nu ție un pahar cu apă? Hai să fim serioși. În Spania, Franța, Portugalia, UK e normalitate: ceri apă, ți se aduce. La noi e ca și cum ai cere o rachetă cosmică. Și tot noi suntem ăia care zicem „suntem Europa, dom'le”. Da, dar Europa de mâna a doua, cu legi care nu se aplică.

Acum, nu zic că HoReCa n-are probleme. Au taxe, au costuri, au toate belelele. Da' apa aia de la robinet, boss, nu te ruinează. Dimpotrivă, cum zicea ăla de la Coftale: clientul mulțumit stă, mai comandă o cafea, un suc, o prăjitură. Câștigi pe termen lung. Dar la noi se gândește patronul: „Eu i-am dat apa gratis, el a băut, acum pleacă și nu mai cumpără nimic”. Mentalitate de sărac, vere. Nu mai zic de vara asta caniculară, când omul intră în local mort de sete și trebuie să dea 8 lei pe o apă plată. Asta-i sănătate publică, frate. Da' cui îi pasă? Până când nu vine un control serios și nu se aplică amenzi usturătoare, o să continuăm să plătim pentru apă ca fraierii, în timp ce-n Vest e gratis la colț de stradă.

Așa că, până una-alta, fii atent: tu ca client ai dreptul să ceri apa. Dacă ți se refuză, poți să le zici frumos de lege. Poate se sperie. Și dacă nu, fă o sesizare la ANPC. Poate dacă se strâng destule, o să se miște ceva. Dar până atunci, pregătește-te să dai bani pe apă la restaurant. Așa-i la noi, frate: legea e, dar o respectăm după cum ne taie capul. Aplauze pentru genii.