Mă, stai jos că am aflat una și bună! Ciprian Ciucu, primarul nostru, a venit pe șantier la Podul Basarab să anunțe că încep lucrările - de parcă nu l-am fi așteptat 15 ani de când a fost dat în funcție. Pe bune, frate, podul ăsta e ca BMW-ul meu din 2008: arată bine, dar n-ai făcut niciodată recepția finală. Și acum, deodată, ne trezim cu restricții de trafic și tramvaiul deja oprit. Ascultă aici: din 29 iunie, traficul auto se închide alternativ pe benzi, adică pe una se lucrează, pe cealaltă te învârți ca mâța-n calendar. Ciucu zice că e pentru organizarea de șantier, da' eu unul nu cumpăr povestea asta - parcă prea se grăbesc acum, când e vară și lumea vrea să iasă din oraș.

Acum, partea cea mai tristă: podul e de 15 ani, da' recepția finală n-a fost făcută NICIODATĂ. Adică, băi, cum adică? Noi am circulat pe el ca fraierii, iar ei n-au semnat actele? Mioara, nevastă-mea, zice că așa e la stat: faci ceva, apoi uiți de el până se strică. Și acum, ca să obțină recepția, bagă lucrări de 10 luni - șanțuri de scurgere, balustrade, asfaltare, iluminat. Zic ei că nu ating structura de rezistență, da' stai să vezi tu când or să taie din pod și o să ne trezim cu el în Dâmbovița. Glumesc, da' nu prea.

Ciucu a programat lucrările fix în vacanța copiilor, să nu afecteze traficul zilnic. Bravo lui, măcar s-a gândit la școală. Da' ce facem noi, ăștia cu rate la BMW și cu Mioara care așteaptă salariul de la Lidl? În fiecare dimineață, stăm cu coada la semafor pe Podul Basarab, iar acum o să ne învârtim pe o bandă ca la cursele de cai. Și nu e singurul șantier: mai bagă și la rețelele de termoficare și pe liniile de tramvai, în Henri Coandă și pe Națiunile Unite. De parcă nu ne-ar fi ajuns criza la termoficare iarna trecută, acum sapă din nou.

În fine, proiectele din zona centrală sunt încă în faza de documentație urbanistă - adică hârtii, hârtii, până peste doi ani. Până atunci, eu mă rog să nu pice podul peste mine când trec cu mașina. Cine plătește? Tot noi, din buzunar, cum am plătit și recepția pe care n-au făcut-o 15 ani. Asta-i România: dai bani pe ceva, apoi mai dai o dată să vezi dacă e bine.