Vere, stai jos că am aflat una care te face să te crucești! Ziceam eu că pacea din Liban e o vorbă goală, frate, și uite că n-a durat nici o zi! Sâmbătă, armistițiul dintre Israel și Hezbollah, care începuse vineri, s-a făcut praf când israelienii au omorât 16 oameni în Liban. 16, mă! Potrivit Protecției Civile libaneze, atacurile au fost o reacție la peste 50 de proiectile trase de Hezbollah asupra forțelor israeliene din sud. Și acum stau și mă întreb: cine mai crede că se poate sta liniștit pe-acolo?

Ascultă aici ce s-a întâmplat. Agenția Națională de Știri din Liban zice că avioanele și dronele israeliene au lovit sudul țării și Valea Bekaa. Un oficial local a povestit că unul dintre cele mai groaznice atacuri a distrus o clădire cu trei etaje în orașul Barish, din sudul districtului Tyre. A murit un tată, o mamă și cei doi copii ai lor. Fără glumă, îmi vine să-mi bag picioarele când aud așa ceva. Și armata libaneză spune că un soldat a fost ucis pe șoseaua Kfarrumman-Nabatieh. Israelul zice că ei se apără, că Hezbollahul e de vină, dar la câți civili mor, eu unul nu cumpăr povestea asta.

Hezbollahul, în schimb, se dă rotund: zice că rămâne la încetarea focului, dar că va răspunde dacă Israelul încearcă să ocupe teritoriu. Un înalt oficial al Hezbollah a spus clar: nu vor permite Israelului „libertatea de mișcare” pe pământ libanez. Și uite așa, frate, ne învârtim în cerc. Acordul de încetare a focului face parte dintr-o înțelegere mai mare între SUA și Iran, anunțată săptămâna asta. Se pare că americanii au negociat cu iranienii, dar Israelul, care n-a fost la masă, se opune. Un oficial american a confirmat că armistițiul a intrat în vigoare vineri la ora 16:00 (13:00 GMT), dar uite că n-a ținut.

Ministerul Sănătății din Liban spune că de pe 2 martie, 3.912 de oameni au fost uciși în atacurile israeliene - medici, femei, copii. De partea cealaltă, Israelul raportează 32 de soldați și patru civili morți. Cifre astea mă fac să mă gândesc la Mioara, care se plânge că s-a scumpit pâinea, dar măcar noi nu trăim sub bombe.

Și acum, să vezi și mai șmecherește: jurnalistul Ion Cristoiu, la „Marius Tucă Show”, a comparat situația din Iran cu a noastră. A zis că fiul liderului suprem, Mojtaba Khamenei, e un fel de Nicu Ceaușescu. „Nu va continua ce a construit tatăl său”, a spus Cristoiu. Și a mai adăugat că „acordul cu Satana e mai greu pentru ei decât pentru America”. Parcă-l aud pe nea Gheorghe de la 4 când zice că toți dictatorii sfârșesc la fel.

Analiștii geopolitici cred că acordul ăsta SUA-Iran e sfârșitul ordinii unipolare americane și începutul unei lumi multipolare. Iranul, deși a luat bătaie tactic, e iarăși o putere regională. Se pare că statele din Orientul Mijlociu vor căuta aranjamente de securitate colectivă, iar cauza palestiniană ar putea fi redescoperită. Un articol de opinie de pe BZI zice că „înfrângerea Americii în Iran ar putea fi o victorie” și că „mugurii unei noi ordini mondiale răsar acolo unde au fost izvoarele istoriei”.

Păi, frate, eu zic așa: dacă America pierde, noi ce facem? Că de-ajuns ne-am rugat de americani să ne bage în Schengen și ne-au tot amânat. Acum, dacă se schimbă ordinea mondială, poate ne trezim cu rușii la ușă. Bine, nu mi-e frică mie de nimic, dar mai bine mă duc să-i explic Mioarei de ce nu ne cumpărăm un apartament în Dubai anul ăsta - că dacă vine războiul, rămânem cu buza umflată.