Neaa, stai jos că am o știre care îți dă fiori mai reci ca apa la duș când se strică centrala! Generalul nostru cel mai mare la NATO, Adrian Ciolponea - omu’ care ne reprezintă acolo la Bruxelles, în comandamentul care pregătește „războiul viitorului” - a zis-o clar, fără perdea, într-un interviu la HotNews. Zice: „Băi, nu putem garanta că drona aia o s-o interceptăm fără să cadă pe cineva.” Și asta după ce o dronă a intrat la noi, la Constanța, fix în spațiul aerian românesc. M-a lăsat mască, frate, ca atunci când Mioara îmi spune că iar s-a scumpit benzina! Pe bune, ascultă aici ce zice omul.

Ciolponea e parașutist de meserie, doctor în războiul cu drone, deci știe ce vorbește. El a explicat că, da, ne facem sisteme de detectare și distrugere, dar nimeni nu poate garanta că după ce lovești drona, nu cade în curtea cuiva. „Vom lua toate măsurile”, zice el, „dar nu putem garanta 100% că nu vor fi pagube colaterale. Vom anunța populația din zonă.” Hai, să fim serioși! Și pentru un pilot de vânătoare e greu să lanseze o rachetă, că nu știi unde se duce bucata aia de fier. Uite, Ucraina a instalat 14.500 de senzori acustici pe stâlpii de telefonie ca să detecteze dronele. Noi ce avem? Un BMW din 2008 și-un câine care se sperie de aspirator? Eu, unul, nu cumpăr povestea asta. Dacă vine o dronă peste Berceni, ce facem, fugim cu Tyson la subsol?

Interviul a stârnit reacții puternice, și nu e de mirare. Pe de-o parte, militarii zic că e bine că spune adevărul, pe de alta, lumea se întreabă: păi atunci de ce ne tot cheltuim banii pe arme, dacă tot nu suntem siguri? Eu zic că e o comunicare sinceră, da’ necesară. Ca-n bancul cu Bulă: „Nu poți să ai și NATO, și siguranță totală.” Dar mă rog, mai bine așa decât să ne vândă gogoși.

Acum, stai să vezi ce legătură facem cu județele noastre. La Constanța, unde a intrat drona, lumea e deja cu ochii pe cer. Acolo e țintă pe Marea Neagră, frate, cu baza americană și Neversea-ul. Dacă pica o dronă în Mamaia, măcar aveam parte de un show pirotehnic pe cinste! Și uite cum ajungem și la Mehedinți, cel mai sărac județ, unde o dronă căzută poate fi ultima grijă. Acolo oamenii se roagă să aibă ce pune pe masă, nu să se uite după drone. Asta e România, mă: unii se tem de rachete, alții de scumpiri. Dar eu zic una: mai bine să știm adevărul, chiar dacă e amar, decât să ne ducă cu preșul. Lasă, că mă duc să-i zic Mioarei să nu mai lase geamul deschis noaptea, nu cumva să intre vreo dronă pe fereastră!