Vere, stai jos și ține-te bine, că ce am aflat azi-dimineață de la băieții de la Fane e de-a dreptul halucinant! Războiul din Ucraina, ziua 1569, și încă nu se vede capătul. Eu beam cafeaua liniștit, ascultam cum Mioara se ceartă cu Veta la telefon că nu-i ajung sarmalele, când îmi sare telefonul cu știrea: Rusia a dat un atac masiv cu drone și rachete peste noapte, de miercuri spre joi. Bagă mare, că am toate detaliile de la un băiat care știe pe dinafară.

Frate, vorbim serios: rușii au lansat două rachete balistice Iskander-M și 221 de drone de tot felul - Shahed, Gerbera, Italmas, și niște momeli numite „Parody”. Apărarea aeriană a Ucrainei a doborât 195, dar restul au lovit opt locații. În Konotop, un oraș din regiunea Sumî, dronele au spart rețeaua de gaz, iar după aia a picat și curentul, și apa. Primarul Artem Semenikhin a zis că o femeie de 41 de ani a murit, alți doi sunt răniți, unul în stare critică. În Dnipropetrovsk, în districtul Synelnykove, același peisaj: un mort, trei răniți, un magazin făcut praf, case, fermă, mașini. Măi, să fie! Așa ceva n-am mai pomenit de la ăștia. Mioara zice că și la noi s-ar putea să sară prețul la gaz, că de, ei nu au, și noi plătim. Așa e, frate: ei se bat, noi simțim la portofel.

Dar stai, că nu e numai atât! Ucraina a lovit și ea înapoi, cu drone, patru poduri importante din Crimeea. Au suspendat distribuția de carburanți în Sevastopol și au făcut portul Mariupol inutilizabil pentru ruși. Ucraina și-a făcut buget record pentru apărare, în timp ce Moscova continuă să recruteze prin aplicații de dating, cică fete de 17 ani să omoare militari. Pe bune, parcă e film de groază. Brian, băiatul meu, stă pe TikTok toată ziua, și mă gândesc: Doamne ferește, ce ar fi dacă l-ar prinde vreo rețea de-alea? Nu, frate, mai bine îl pun să joace FIFA, măcar acolo e sigur.

Acum, partea politică: premierul Italiei, Giorgia Meloni, a vorbit joi în Parlament și a cerut Uniunii Europene să numească un negociator comun pentru Ucraina. Zice că summiturile astea „nereprezentative” nu fac decât să creeze fragmentare. „Poziția noastră nu se schimbă: sprijinirea Kievului și menținerea presiunii asupra Moscovei rămân singura modalitate serioasă de a crea condiții care să poată forța deschiderea unei adevărate etape de negocieri”, a declarat Meloni. Și a susținut al 20-lea pachet de sancțiuni contra Rusiei. Eu zic: bravo, doamnă, dar până vine negociatorul ăla, mor oameni degeaba. Așa e la politică: vorbesc, vorbesc, și noi așteptăm.

Și uite că și bulgarii s-au dezis: premierul Rumen Radev a zis că Bulgaria nu mai trimite ajutor Ucrainei, că prioritatea sunt cetățenii bulgari. Jurnalistul Răzvan Dumitrescu, de la Gândul, a comentat că războiul ăsta riscă să devină „mod de viață”, ca în Orientul Mijlociu, unde conflictele au devenit business. „Mie mi-e teamă să nu devină mod de viață. Că dacă devine mod de viață, devine și un mod de business. Și dacă devine mod de business, business-ul căruia îi merge bine nu-i va conveni să se facă piață”, a spus Dumitrescu. Și are dreptate, frate! Cine face bani dintr-un război nu vrea pace. Exact ca la noi: când e criză, unii se îmbogățesc. Pe mine mă doare că am plătit 30 de lei pe un plin de aer la benzinărie, și ăștia se joacă de-a soldații.

Așa că, în timp ce dronele zboară și podurile sar în aer, Europa se ceartă pe un negociator. Și eu stau și mă întreb: o să se termine vreodată? Că parcă vorba aia, „războiul e ca țuica: pe unul îl îmbogățește, pe altul îl omoară”. Hai, că mă duc să-i zic Mioarei să mai facă niște sarmale, că de grija războiului parcă mi-e foame.