Neaa, pune mâna pe o bere și stai jos, că am o știre care te face să-ți dai seama că nici măcar baschetul nu mai e ce-a fost. New York Knicks a dat o lecție de șmecherie lui San Antonio Spurs, scor 105-95, în primul meci al finalei NBA. Și nu oricum, ci pe terenul lor, în Texas, când toți se așteptau să-i vadă pe ăștia cu Wembanyama, francezul ăla de 2 metri 20, cum fac spectacol. Dar nu, frate, a venit Jalen Brunson, un băiat de 29 de ani, și le-a tras-o de la 30 de puncte, ca și cum ar fi jucat la Berceni pe terenul de la școală. Și să vezi ce-a pățit: la început s-a accidentat, a intrat speriat în vestiare, dar s-a întors și a făcut praf tot. Așa-s ăștia cu tupeu, ca mine când mă urc în BMW și zic „merge, frate, merge” chiar dacă scapă uleiul.

Acum, să trecem la fapte, că mie una nu-mi place să vorbesc degeaba. Brunson a marcat 30 de puncte, dintre care 13 numai în sfertul patru, când scorul era egal, 94-94, și lumea zicea „gata, s-a terminat”. Da’ el a preluat mingea și a condus echipa spre victorie, ca un șofer de Bolt care știe toate străduțele din Drumul Taberei. Alți jucători de la Knicks care s-au mișcat bine: Karl-Anthony Towns cu 18 puncte, OG Anunoby cu 17 și Landry Shamet cu 13. De partea cealaltă, Wembanyama, superstarul lui Spurs, a fost cel mai bun marcator cu 26 de puncte, dar a aruncat ca o mătură: 6 din 21 din acțiune. Aha, și a recuperat 12 mingi și a blocat 3, da’ ce faci cu atâta înălțime dacă nu bagi mingea în coș? Stephon Castle a mai pus 17 puncte, Dillon Harper și Julian Champagnie câte 16. Dar nu i-a ajutat, frate, că New York-ul a fost mai șmecher.

Și acum, să vezi programul: meciul doi e tot la San Antonio, în noaptea de vineri spre sâmbătă, la 03:30. După aia, seria se mută la New York pe 9 iunie, tot la 03:30. Dacă e nevoie de al șaselea sau al șaptelea meci, se joacă pe 17 și 20 iunie. Cine câștigă? Eu zic că Knicks are prima șansă, că Brunson e un adevărat bombardier, nu ca unii de pe la noi care dau din gură și atât.

Eu unul mă uit la meciurile astea și mă gândesc: uite, așa se face performanță, nu ca la noi, când Mioara mă întreabă de ce nu fac și eu sport. Păi, frate, la 42 de ani și cu burta asta, ce să mai fac? Da’ măcar îl învăț pe Brian cum să arunce la coș, că poate ajunge și el ca Brunson. Până una-alta, hai să vedem dacă mai prind un meci la Fane pe terasă, că acolo se vede mai bine decât la mine în living, cu Mioara trântind ușile că mă uit la televizor.

Așa, ca la noi, când Mioara zice „facem economie”, dar tot dă banii pe reduceri la Lidl. Hai noroc și hai Knicks!