Mă, ascultă aici ce mi-a intrat în urechi azi-dimineață. Stăteam liniștit cu cafeaua, că Mioara se pregătea de Lidl, și aud la știri că ăștia de la STB au reluat concursul pentru noua conducere. Zic: băi, normal, până una-alta. Dar ce să vezi? A fost o "greșeală" birocratică, cică planul de selecție nu a fost aprobat de AGA. Așa, de parcă nu știam noi cum merge treaba în sistem. Primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, se spală pe mâini: nu a știut, dom'le, de eroare. Tu nu știi ce am pățit eu cu birocrația asta, frate! La un act adițional pentru PFA mi-a stat trei luni, că vezi, nu era semnat de cine trebuie. Și acum, la STB, miza e un buget de peste 2 miliarde de lei. Da, ai auzit bine, 2 miliarde! Cât e bugetul pe la noi pe Berceni pe-un an. Și ei se joacă de-a "greșeala" asta. Ascultă la mine, dacă era o firmă privată, îi dădea afară pe toți. Dar la stat, ce să vezi? Se reluează concursul și gata. Cine câștigă? Tot pilele, frate. Și eu, care aștept să ajung cu STB la Unirii și stau în trafic ca la coadă la pâine. Așa e în țara asta: greșelile se plătesc din buzunarul nostru, iar ei zâmbesc.

Dar hai să trecem la alt subiect, că și ăsta e fierbinte. Ministerul Apărării, MApN-ul, a dat un răspuns oficial despre programul de înzestrare cu arme de asalt. Zice că dacă nu prind finanțare prin mecanismul european SAFE, o să bage bani de la buget. Deci, frate, oricum, noi plătim. Am văzut un reportaj la TV, îmi aduc aminte de când am fost la Cugir cu băieții, la o terasă. Păi acolo se fac armele, la fabrica de la Cugir, lângă Alba Iulia. Și favorit e SIG Sauer, care ar produce local. Contractul e de peste 800 de milioane de euro. 800 de milioane! Cu banii ăștia mi-aș lua și eu un BMW nou, nu unul din 2008 cu evacuare sport. Dar stai, că mai e ceva: procedura de atribuire e coordonată de MAI, nu de MApN. Adică, nici nu știu care dă cu mingea. Programul a întârziat, e în faza de clarificări. Clarificări, da, ca la STB. Și ce să vezi? România a primit a doua cea mai mare sumă din SAFE, 16,7 miliarde de euro, după Polonia. Și cu dobândă mică, pe 45 de ani, cu 10 ani grație. Frumos, nu? Dar tot noi plătim la urmă. Și eu, care aștept să-mi iau niște țigări, că s-au scumpit din nou. Lasă, că mă duc să-i explic Mioarei de ce nu mai ținem pasul cu scumpirile. E ca-n banc: plătește statul, adică noi.