Mă, stai jos să-ți povestesc ce-a mai scos un studiu din Berlin, că e de-a dreptul halucinant! Se pare că, după un deceniu de criză a refugiaților, Europa a tras aer în piept. Centrul de Cercetare și Analiză a Migrației de la Fundația Rockwool Berlin a dat publicității cifrele pentru 2025: 9,59 milioane de refugiați și azilanți în UE și Regatul Unit, adică fix aceeași cifră ca în 2024 - 9,58 milioane. Practic, după anii ăia de creștere ca la rachetă, acum am intrat în „plafon”, cum zic specialiștii. Tommaso Fratini, directorul adjunct al institutului, a declarat cu subiect și predicat: „perioada de creștere rapidă a populației de refugiați din Europa pare să se fi încheiat”. Eu zic: bravo, mai greu, dar s-a putut!

Acum, ascultă aici, că nu e totul roz. Deși numărul total s-a stabilizat, diferențele între țări sunt cât casa. Germania, care e gazda principală, a scăzut cu 4,7% numărul de refugiați și azilanți. Italia, surpriză, a avut un recul zdravăn de 17,9% - probabil că și-au dat seama că nu mai pot ține ritmul. În schimb, Franța, Spania și Regatul Unit au înregistrat creșteri. Ce să zic, parcă-s magazinele de la colț: unii dau, alții primesc. Și uite așa, în timp ce nemții și italienii mai eliberează din spațiu, francezii și spaniolii își fac loc pentru noi veniți.

Hai să intru în cifre, că și pe mine mă interesează. În 2025 s-au depus 770.000 de cereri de azil, față de 1,01 milioane în 2024 și 1,1 milioane în 2023. E clar că trendul e descendent. Și uite ce e interesant: sirienii au depus cu 70% mai puține cereri după căderea regimului Assad din 2024. Logic, dacă acasă s-a mai liniștit, nu mai fugi. În schimb, venezuelenii au crescut cu 24%, adică 91.000 de cereri. Iar ucrainenii, surpriză, reprezintă încă aproape jumătate din total. Adică războiul de acolo continuă să producă refugiați, chiar dacă Europa pare că s-a obișnuit.

Acum, să fim serioși, subiectul imigrației a devenit un fel de „pâinea cea de toate zilele” pentru politicienii din Europa. Pe măsură ce partidele de extremă dreaptă și populiste câștigă teren, dezbaterea se încinge. Și uite așa, în timp ce unii strigă „închideți granițele!”, alții zic „hai să-i primim că avem nevoie de forță de muncă”. Mie, unul, îmi aduce aminte de discuțiile de la terasa lui Fane: fiecare are o părere, dar nimeni nu știe soluția magică.

Până la urmă, ce mă frapează pe mine e că, după atâta criză, Europa reușește să se stabilizeze. Poate că nu e chiar așa de nasol pe cât se spune la știri. Da' na, să vedem ce urmează: dacă vine un nou val - cum s-a întâmplat cu Ucraina - o iau de la capăt. Până atunci, eu mă duc să-i explic Mioarei de ce n-avem bani de vacanță în Franța - că și noi avem refugiați acolo, care ne iau locurile la plajă!