Boss, ce să vezi! Portocala mecanică, pardon, Portugalia, a doborât recordul pentru cea mai caldă zi de mai - 40,3 grade Celsius în Mora, un orășel din centru. Frate, eu mă topesc la 30, dar 40? Ala e cuptor, nu mai e vreme! Recordul anterior era tot al lor, 40 de grade în 2001. Acu' cică vin cu valul de căldură din 20 mai și se întind până la începutul lui iunie. Institutul lor, IPMA, zice că „prezintă o probabilitate mare” să fie cel mai lung și mai intens val pentru luna mai. Păi și la noi, ce facem? Mioara zice că factura la curent o să sară de tot, că dă drumul la aer condiționat non-stop. Și bine face, că n-are cine să ne răcorească!

Dar nu e numai Portugalia, frate! În Franța, miniștrii s-au adunat de urgență să vadă cum fac față la caniculă. Și ce să vezi? Jannik Sinner, numărul unu mondial la tenis, s-a retras de la Roland Garros din cauza temperaturilor. Băi, eu zic că a fost inspirație divină, că altfel făcea insolație pe teren. La Roma, autoritățile au emis alertă roșie - joi s-ar putea să fie 32 de grade. La noi în Berceni, la 32 de grade, vecinul de la 4 dă muzica tare și ține geamurile deschise, parcă e varză pe balcon!

Și nu se oprește aici! Meteorologii estimează că valul de căldură se ține până în weekend, iar Germania, Spania și Elveția ard și ele. În Portugalia, joi și vineri, temperaturi peste 35 de grade, apoi cică se mai domolește. Da' cum să se domolească, vere, când până și „domul de căldură” - o masă de aer cald din nordul Africii prinsă sub un sistem de înaltă presiune deasupra Europei de Vest - ne dă dureri de cap? Oamenii de știință zic că schimbările climatice induse de om fac ca evenimentele extreme - valuri de căldură, secete, inundații - să fie mai intense. Auzi, „induse de om”! Păi noi, românii, ce-am indus? Doar am dat drumul la aerul condiționat și am mâncat mici pe grătar! În loc să ne ia lumea exemplu, ne dă cu canicula în cap!

Stai, că n-am terminat! Recordurile astea se tot rup, frate. Acu' câțiva ani, era o nebunie cu 40 de grade în iulie, acum le facem în mai! Așa o să ajungem să facem nunți pe ger și sărbători la plajă. Mioara zice să cumpăr un ventilator, da' eu mă gândesc: mai bine mă mut la munte, în Alba, la Cetatea Alba Carolina. Acolo e răcoare, istorie, și poate mă întâlnesc cu vreun turist care mă întreabă de vreme. Da' până atunci, mă duc la terasa lui Fane să beau o bere rece și să mă plâng de căldură. Că de fapt, așa e viața: ne încălzim toți, dar facturile le plătim tot noi!