Mă, stai jos că-ți povestesc ceva ce nici la Fane pe terasă n-am auzit! Uite, în timp ce noi ne plângem că a crescut benzina, ucrainenii fac din gameri și IT-iști niște vânători de drone Shahed, frate! Pe bune, au centre de instruire unde foști jucători de pe calculator sau specialiști care știau doar să scrie cod sunt transformați în piloți de drone-interceptoare. Și nu glumesc, bag mâna-n foc că-i adevărat, l-am văzut pe pravda.ua.

Ascultă aici cum stă treaba: echipajul e format din trei-patru oameni - piloți, navigatori, tehnicieni și șoferi. De ei depinde acum viața oamenilor din orașe, pentru că rușii tot trimit Shahed-uri, câte o sută pe noapte, se vede treaba. Ca să facă față, armata și voluntarii au creat școli de pregătire. Unde recrutează? Din armată, pe cei care deja știu cu drone FPV, dar și din civil, pe gameri și IT-iști care se prind repede de tehnologie. Și nu numai: aduși și militari răniți care nu mai pot merge la război. Unul, Volodimir, coordonator la Centrul Pritula, zice așa: „Unii au degete amputate sau tremor după contuzii, dar îi facem tehnicieni - montează catapulte, antene, platforme”. Asta da șansă, frate!

În batalionul Darknode din Brigada 412 „Nemesis”, un pilot fără experiență e gata într-o lună. Da, o lună! Unii încep pe drone de recunoaștere, să învețe să se orienteze, să lanseze, să aterizeze. La Centrul Pritula, pentru multicopterul Sting (ăla care doboară Shahed-uri) cursul e de cinci zile, dar numai pentru militari care știu deja FPV. Primele două zile teorie și simulatoare (Liftoff și Obrii, le zice), apoi trei zile zboruri practice. Pentru Taras-P, o dronă-avion, durează două săptămâni și e și pentru începători. Andrii, responsabilul de instruire, spune că Taras-P e „practic un avion de unică folosință” - de zeci de ori îl pregătesc înainte să zboare bine, multă uzură și reparații.

Înainte să primească o dronă adevărată, cursanții trebuie să demonstreze că pot controla un FPV de 10 inci prin porți și ocheade. Volodimir zice: „Trebuie să fim siguri că omul e pregătit, altfel pierdem echipamente scumpe”. Apoi trec la Sting: caută ținta, simulează interceptarea. Ca ținte folosesc drone ucrainene VB 140 Flamingo. Echipajele Taras-P trebuie să facă cel puțin două zboruri la 50 km. Scenarii tactice: primesc coordonate, decolează, caută ținta, o urmăresc și o „ lovesc”. Toate zborurile sunt coordonate cu Statul Major - dacă e alertă, se suspendă.

Instructorii ar vrea să stea mai mult cu fiecare echipaj, dar militarii nu pot da decât 5-14 zile. După absolvire, noii operatori intră în echipe cu veterani: la început doar observă, apoi preiau sarcini. Când prind încredere, primesc propria stație și intră în serviciul de luptă. Și uite așa, liniștea orașelor depinde de ei - reușesc să doboare Shahed-urile înainte ca oamenii să audă zgomotul ăla de „mopedă”.

Măi, da' ce am ajuns? Acolo gamerii fac treabă de armată, iar pe aici, pe la noi, cei mai tari sunt ăia de joacă FIFA în parcare. Poate ar fi cazul să ne uităm și noi la băieții deștepți, nu doar la ăia cu BMW-uri tunate. Hai, că mă duc să-i zic lui Brian să se lase de TikTok și să se apuce de simulator, poate prinde și el un post în Ucraina.