Mă, ce-a mai ieșit! Am prins finala EHF Champions League la handbal masculin, și ce meciuri, frate! Dacă n-ai văzut semifinalele, să-ți spun eu cum a fost, că am stat cu ochii pe televizor ca la meciul Stelei cu Dinamo.
Prima semifinală, Fuchse Berlin vs Magdeburg, un duel nemțesc adevărat. „Vulpile” erau în spate cu un gol în minutul 48, 31-32, și mă gândeam: „Gata, s-a terminat, ia-ți adio de la finală!” Dar băieții ăștia au tras de ei, au făcut o revenire de zici că era Brian pe teren cu adidașii lui de 800 de lei. Au câștigat cu 40-35, o diferență de cinci goluri, frate! Așa se face, nu ca la noi, când ne plângem de arbitru.
A doua semifinală, Barcelona vs Aalborg. Aici a fost nebunie. Catalanii veneau neînvinși în 2026, iar danezii cu 11 victorii la rând. La finalul timpului regulamentar, era 28-28, și am sărit de pe canapea: „Prelungiri, mă! Ce altceva?” Barcelona a dominat prelungirile, 9-4, s-a terminat 37-32. Aia da echipă, nu ca FCSB-ul nostru, care pe vremuri se bătea cu granzii. Acum ne uităm la spanioli și visăm.
Acum, duminică, de la ora 19:00, pe Digi Sport 1, e marea finală: Fuchse Berlin vs Barcelona. Cu sânge rece, aștept să văd dacă „Vulpile” mai fac o minune sau Barcelona își confirmă superioritatea. Și dacă tot e duminică, de la 13:00, tot pe Digi Sport 1, e și finala de tenis de la 's-Hertogenbosch: Krejcikova - Montgomery. Păi eu ce să mai fac, frate? Mă uit la handbal, apoi la tenis, și Mioara tot mă strigă să duc gunoiul. Lasă, că după meciuri mă duc la terasa lui Fane să povestim. Noi, românii, suntem campioni la stat pe canapea și comentat! Așa e, frate, asta e viața noastră: rate, handbal și speranța că, poate, într-o zi, și noi o să avem o echipă care să se bată la finală. Hai, că mă duc să mai beau o bere, că m-am răgușit de cât am urlat!
