Vere, stai jos că am o știre care te face să te întrebi ce naiba se întâmplă cu țara asta! Am fost și eu mai devreme la Bookfest, la Romexpo, și ce să vezi? Parcările pline de mașini străine de firmă, revopsite cu talent, de parcă nemții și francezii n-ar avea nevoie de programul „Rabla” pentru a absorbi vechiturile - românii le cumpără oricum. Păi, frate, dacă tot vin cu BMW-uri și Audi-uri la târg, măcar să cumpere și cărți, nu? Da’ nu, parcă vin doar să se dea mari la poze cu mașina în fața intrării.

Acum, să trecem la subiect. Sâmbăta a fost plin de lume, da’ editorii se plâng că vânzările au scăzut cu vreo 10% față de anul trecut. Adică fix cât am pierdut eu la cai săptămâna trecută! Și uite ce se vinde cel mai bine: Dumas-tatăl și Dostoievski. Cu sânge rece, frate! Să-ți bagi tu în cap că românii cumpără clasici în loc de noutăți, așa cum zic unele „cucuzele culturale” de pe la emisiuni. Dar, mă, pentru mulți dintre ei, Dostoievski e noutate - că nu l-au citit nici în școală, decât dacă i-a prins vreo rezumat pe TikTok.

Editorii, cei de la Cațavencii i-au întrebat, au zis că, la vreme de criză, românul scoate mai întâi cărțile de pe lista de cumpărături. Păi da, vere, că io când văd prețul unei cărți de 60 de lei, mă gândesc de câte ori mănânc eu o șaorma cu banii ăia! Și Mioara, nevastă-mea, tot zice: „Mai bine iei o pâine decât o carte, că pâinea se mănâncă, cartea stă degeaba.” Bine, ea nu știe că eu am pe noptieră „Moromeții” de 2 ani, de când l-am împrumutat de la Fane de la terasă.

Acum, să vedem ce s-a vândut pe la edituri, că e interesant. La Grupul Editorial Trei, surpriza e o carte cu un titlu care mă reprezintă: „Ce ne facem cu atâția proști?” de Theodor Paleologu. Ăla e un tip deștept, da’ titlul parcă e scris pentru mine, când mă uit la știrile politice. A bătut romanul „Grădinarul și moartea” de Gheorghi Gospodinov - și mie unu’ nu-mi place grădinăritul, am doar un ghiveci de busuioc pe balcon, pe care l-a pus Mioara.

La Nemira, primul loc e Matt Haig cu „Trenul de la miezul nopții”. Habar n-am cine e Matt Haig, da’ dacă trenul ăla ajunge la timp, e mai eficient decât CFR-ul nostru! Humanitas Fiction are în frunte „Adevăratul meu nume” de Ludmila Ulițkaia - o rusoaică, normal, că tot avem treabă cu estul. La Humanitas simplu, Radu Paraschivescu cu „Noul ghid al nesimțitului” a depășit „Texistența” lui Mircea Cărtărescu. Auzi, vere, „Noul ghid al nesimțitului” - parcă e manualul șoferilor de BMW, că eu unul știu bine cum e să fii nesimțit la volan!

Și la Polirom, cea mai bine vândută carte e „Sunt fluvii în cer” de Elif Shafak, o candidată plauzibilă la Premiul Nobel. Da’ cică juriul Academiei Suedeze o ignoră tocmai datorită talentului ei. Ce să mai zic, frate? Parcă e ca în fotbal: Messi n-a luat Balonul de Aur în fiecare an, da’ era tot Messi. Până una alta, mă duc să-i explic Mioarei de ce am dat 60 de lei pe o carte în loc de șaorma - să vedem dacă mă crede!