Mă, pune-ți centura și trage o gură de aer, că am o știre care te face să-ți dai seama că japonezii nu glumesc deloc! Acuma, stăteam liniștit la terasa lui Fane, beam o bere și mă uitam la Brian cum joacă FIFA, când apare un băiat de-al meu, pasionat de motoare și chestii. Și-mi zice: „Boss, ai auzit? Japonezii au testat un motor de avion care merge de 5 ori mai repede decât sunetul!”. M-am cruceam, frate! 5.300 de km pe oră! Cu mașina mea, BMW-ul din 2008, abia scot 160 pe autostradă și începe să tremure de zici că se deșurubează. Ei, în schimb, au făcut un motor de tip statoreactor, testat la sol de Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA), împreună cu Waseda University, University of Tokyo și Keio University. Proiectul e parte dintr-un program de cercetare care vrea să integreze controlul dintre structură și sistemul de propulsie pentru vehicule hipersonice. Așa se face, frate, nu cum facem noi, că punem un motor de Dacie pe un BMW și gata, e tuning!

Și nu e glumă: Mach 5 e granița dintre supersonic și hipersonic. La viteza asta, aerul din jurul vehiculului nu mai e un simplu fluid - suferă modificări chimice și termice extreme din cauza frecării și compresiei. Adică, practic, aerul se topește, frate! Cercetătorii au recreat condiții de zbor la Mach 5 într-o instalație specială de la centrul Kakuda, prefectura Miyagi. Au testat modelul de aeronavă și au verificat rezistența la temperaturi extreme, comportamentul suprafețelor de control și funcționarea motorului. La viteze astea, temperatura din jurul aeronavei ajunge la 1.000°C! Adică de vreo 10 ori mai mult decât la cuptorul Mioarei când face cozonac. Dar sistemul de protecție termică a reușit să mențină interiorul la valori apropiate de normal, ca să poată funcționa electronicele de bord. Bravo, japonezilor! La noi, dacă dai drumul la aerul condiționat în mașină, se încinge bordul și se blochează navigația.

Și stai că nu e tot! Echipa a analizat cum se distribuie căldura pe suprafață, ca să știe cum să proiecteze structura. Au măsurat și temperaturile gazelor evacuate de motorul alimentat cu hidrogen, inclusiv impactul asupra mediului. Da, da, hidrogen, nu benzină de 95 cu plumb. Așa da, frate, nu ca politicienii noștri, care discută de 20 de ani dacă să facă o autostradă și încă n-au terminat. Aeronava a fost construită în cadrul unui proiect comun între universități și agenții, finanțat de Japan Society for the Promotion of Science. Scopul? O platformă de testare hipersonică, care ar putea fi lansată cu ajutorul unor rachete de tip sounding, pentru experimente reale în zbor. Nu ca în Berceni, unde lansăm zmee de hârtie și sperăm să nu se agațe de cablurile de curent.

Vehiculele hipersonice nu sunt ca avioanele noastre convenționale, frate. La viteze extreme, fluxul de aer și motorul se influențează reciproc: undele de șoc modifică aerul care intră în motor, iar tracțiunea afectează stabilitatea aerodinamică. De asta inginerii tratează întregul sistem ca pe un ansamblu unitar. Nu ca la noi, unde punem un motor mai mare și ne mirăm că se rup planetarele. În etapa următoare, vor testa aeronava în condiții reale, montată pe o rachetă sau pe un alt vehicul de lansare, să demonstreze zborul la Mach 5. Deci, practic, vor fi primii care zboară cu 5.300 km/h, în timp ce noi încă așteptăm să se facă autostrada A7.

Cercetările astea fac parte dintr-un efort global de dezvoltare a transportului ultra-rapid. JAXA spune că aplicațiile viitoare ar putea include zboruri între Japonia și Statele Unite în aproximativ două ore. Adică Tokyo-LA în cât facem noi de la București la Cluj, cu trafic și pauză la benzinărie. Și mai e și varianta de avion spațial care să ajungă la 100 km altitudine, aproape de limita spațiului. Motoarele statoreactoare sunt esențiale aici - folosesc aerul care intră la viteze mari pentru ardere, fără să depindă complet de oxidanți transportați la bord, cum fac rachetele clasice. Deci, e o tehnologie mai eficientă, mai curată, mai smecherească.

Testul reușit arată că Japonia continuă să facă progrese într-unul dintre cele mai dificile domenii ale ingineriei aerospațiale: menținerea funcționării stabile a motorului, integritatea structurii și protecția termică la viteze hipersonice. Păi, dacă ei reușesc, poate într-o zi o să și călătorim ca oamenii, nu ca acum, când stăm 10 ore în avion până la New York și ne vine rău de la mâncarea aia de plastic. Acuma, mă duc să-i zic Mioarei să înceapă să pună bani deoparte pentru un bilet Tokyo-LA în 2 ore. Cine știe, poate prindem și noi o reducere de early booking peste vreo 30 de ani!