Mă, frate, stai să vezi ce am aflat și eu azi și m-a lăsat mască. Deci nu e vorba de vreo țeapă la termopane sau de vreun 'business' de-al lui Relu, ci de o nenorocire în toată regula. E vorba de satul Mateieni, din Botoșani, județul ăla de unde fuge lumea ca naiba de tămâie, de sărac ce e. 225 de oameni trăiesc acolo, frate, și sunt aproape izolați de mai bine de un an, pentru că podul pe care-l foloseau de 60 de ani s-a dus dracului. Și autoritățile? Nimic, zero, nu găsesc bani să facă un pod nou. Hai să fim serioși, în țara asta se fură miliarde, dar pentru un pod de lemn de câțiva metri nu găsesc 100.000 de euro?

Ascultă aici ce mi-a zis un băiat de-al meu, care știe un localnic de acolo. Deci, o femeie din sat trebuia să ajungă la oraș să ducă un pachet. Ca să prindă autobuzul, a trebuit să traverseze un pod de lemn care arată de zici că l-a ros ciuma. Chingile de fier s-au desprins, balustrada stă să cadă, iar în scânduri sunt găuri de cât pumnul. În orice clipă, structura putrezită poate să se prăbușească și s-o arunce pe femeie în râul Jijia. Dar n-are încotro, e singura legătură cu lumea. Ajutată de bărbatu-său, care și-a lăsat o mașinuță electrică lângă pod, a trecut ca prin minune. Când am auzit, m-am cruceam: băi, da' până și la țară, dacă vrei să mori, o faci încercând să ieși din sat!

Și nu e doar ea, frate. Toți cei 225 de locuitori sunt în aceeași oală. De mai bine de un an, autoritățile se fac că plouă. Singura alternativă e un drum de câmp, lat cât o mașină, pe jumătate pietruit, pe jumătate noroi, fără parapeți, cu gropi de rupi puntea. La prima ninsoare sau după o ploaie zdravănă, se blochează și gata, satul devine insulă. Ferească Dumnezeu să pice o ambulanță sau pompierii! O femeie de 60 de ani, pe care am văzut-o la rufe, mi-a zis: 'Iarna sau după o ploaie serioasă, moare omul până ajunge ambulanța'. Și tu stai și te gândești: băi, dacă eu aș avea un copil mic acolo și i se face rău, ce fac? Îl car în spate trei kilometri prin glod? Așa ceva nu se poate, frate!

Mateieni e un sat din comuna Dimăcheni, una dintre cele mai sărace din Botoșani, dacă nu din toată Moldova. Oamenii trăiesc din agricultură, cu vaci și capre, fac brânză, lapte. E o localitate frumoasă, cu case îngrijite, dar izolată rău. Podul ăla de lemn, construit pe vremea lu' Ceaușescu acum șase decenii, s-a degradat încet-încet pentru că nimeni nu s-a ocupat de el. Autoritățile zic că e vina birocrației: pentru o punte de lemn, trebuie avize de la nu știu câte ministere. Așa că au tot amânat până când, în 2025, au închis circulația complet. Localnicii au rămas mască: 'Făceam, domne, cumpărături la Corlăteni, mergeam la moară. Ne-a rupt de lume', a zis unul. Acum trebuie să ocolească trei kilometri pe drumul ăla de căcat.

Păi, și autoritățile ce zic? Am vorbit cu viceprimarul comunei, o doamnă, Maria Pintea. Zice că au depus proiectul la CNI (asta e Compania Națională de Investiții, bagă mare) și așteaptă răspunsul. Au făcut toate hârtiile, dar de un an nu li se răspunde. Băi, să fim serioși! Așa se face treaba în România? La campanie electorală, toate partidele veneau și promiteau apă, poduri, autostrăzi. 'Vai, vă dăm apă, vă dăm apă', ziceau. Au pus niște pari în pământ, de parcă urmau să tragă conducta, și s-a terminat. În sat nu există rețea de apă. Lumea cară cu bidoanele de la fântâni, iar autoritățile mai aduc din când în când apă cu utilajele pentru animale. Asta-i țara, mă! În campanie, toți se dau rotunzi, dar după ce iau voturile, te lasă să te descurci.

Și uite așa, o comunitate întreagă e ținută în izolare, cu un pod putred, un drum de căcat și fără apă. Dacă mă întrebi pe mine, frate, aici e vina sistemului. Nu se găsesc bani pentru un pod de 10 metri, dar pentru 'proiecte' de milioane se găsesc. Mi-aduce aminte de vorba aia: 'România, ce să mai zici'. Caragiale ar fi scris o comedie din asta. Până una-alta, eu mă duc să-i zic Mioarei să nu mai facă atâta caz de prețul cărnii, că măcar la noi în Berceni avem apă la robinet și poduri pe care poți să mergi fără să mori. Să trăiți, băieți, și să nu uitați: dacă nu facem gură, ne lasă dracului pe toți!